Frustrările socâtelui EmiLAŞ

Şoricelul EmiLAŞ încă din anul 2006 şi-a arătat invidia faţă de cei care au reuşit în viaţă. Fie că se numeau Vancea, Candidatu, Grigoruţă, Popescu, Stoica, Calotă, ş.a.m.d, şocâtele nostru a încercat în instanţă să le anuleze concursul.

S-a plâns în stânga şi în dreapta începând cu Şerban, exdirectorul general al ANP. Văzând că inclusiv instanţa nu îi dă câştig de cauză, a avut un şoc. În prezent aşa cum recunoaşte celor apropiaţi, are probleme medicale. Ia pastile cu pumnul şi îi urăşte pe cei care, în opinia sa, au reuşit în viaţă.

Şi ... le face chei profitând de funcţia de ofiţer informaţii clasificate şi de promisiunea unora din şefi, că, de va reuşi să schimbe unul din ofiţerii de la pază, îi vor da acea funcţie. Şi, pupă la greu, în funduleţ şefimea.

Mai jos aveţi hârtia adresată ANP-ului de către fostul director al Penitenciarului Pelendava, scârbit de pupăturile lui EmiLAŞ în partea dorsală, pupături ce-i provocaseră iritaţii dureroase.

Mai mult de atât, după eşecul din 2006 şi-a făcut propriul sindicat şi, frustrat, a început războiul propriu cu toţi cei aflaţi în dizgraţia şefilor din unitate, doar, doar, unul din aceştia îl va răsplăti cu vreun ciolan.

În materialul de mai jos se vede clar cum încearcă să lovească în foştii lui şefi de la tehnic şi de la logistică, invidios că aceştia pot participa la concurs. În prezent îi pupă în funduleţ, indiferent că le zice Vancea, Grigoruţă sau Candidatu, aceştia neştiind parşivenia care-l caracterizează precum şi răutatea morbidă din trecut şi cea mascată din prezent.

Solicitare Pelendava

1 an de domnie

Ieri, 18.07.2010 s-a împlinit un an de domnie a lui Nelu Ciripel. Aflat la a treia împuternicire, împuterniciri care l-au dus fix la un anişor de şefie, acesta se laudă ca ANP-ul în consideră de neînlocuit. Deocamdată a sărit din schema celor înlocuiţi.

- comisar şef de penitenciare Constantin IONIŢOAIA, director al Direcţiei Inspecţie Penitenciară, în calitate de director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

- comisar şef de penitenciare Ioan ILEA, director al Penitenciarului Oradea, în calitate de director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

- comisar şef de penitenciare Gicu RUIU, director adjunct economico-administrativ la Penitenciarul Oradea, în calitate de director al Penitenciarului Oradea;

- comisar şef de penitenciare Constantin DUMITRU, şef serviciu logistică la Penitenciarul Gherla, în calitate de director al Direcţiei Inspecţie Penitenciară din Administraţia Naţională a Penitenciarelor;

- comisar de penitenciare Gheorghe SĂVESCU, director al Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, în calitate de director al Penitenciarului Ploieşti;

- comisar de penitenciare Ion Florin ŞERPE, director al Centrului de reeducare Buziaş, în calitate de director al Penitenciarului Timişoara;

- comisar şef de penitenciare Dumitru CÎRJAN, director adjunct siguranţă şi regim penitenciar la Penitenciarul Satu Mare, în calitate de director al Penitenciarului Colibaşi;

- comisar şef de penitenciare Gheorghe MAZILU, şef secţie deţinere interioară cu regim maximă siguranţă la Penitenciarul Craiova, în calitate de director al Penitenciarului Drobeta Turnu Severin;

Domnul comisar şef de penitenciare Petru DOBRA, director adjunct siguranţă şi regim penitenciar la Penitenciarul Arad, se împuterniceşte în calitate de director al Penitenciarului Gherla, începând cu data de 01.07.2010.

Atasam alaturat Decizia directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor nr. 459 din 15.07.2010 privind atributiile directorului general si directorilor generali adjuncti ai aparatului central, care abroga Decizia directorului general cu nr. 385 din 20.04.2010.

Decizie 459_2010 Atributii directori generali

Noroc bun

Intotdeauna am avut tendinta sa clasific. Sa fac listute. Sa gandesc in categorii, ideologic sau chiar “maniheist” (cum savant s-ar exprima unul din zeii care-mi populeaza Olimpul personal). Vedeam alb-negru. Mi-am propus totusi acum catva timp sa-mi extind spectrul. Mi-am diversificat cromatica mai mult din curiozitate si am inceput sa percep nuante. Oamenii nu mai erau buni si rai, le-am gasit scuze si justificari. Am descoperit ca trecutul si contextul pot influenta anumite reactii.

Cum ramane cu Prostia? Acum cateva zile, in urma unei “interactiuni”, mi-am dat seama ca unii oameni sunt mai prosti decat altii. Si ca nu neaparat traumele si conditiile nefavorabile le afecteaza atitudinea, ci o prostie ancestrala si un mod balcanic de a actiona, bine invatat si bine intiparit. Mi-am dat seama ca orice defect/lipsa/neajuns ar avea un om, nimic nu rivalizeaza cu prostia. Poate sa minta, sa fie las, sa fie nehotarat (mai gasiti voi defecte capitale), dar prostia aia anume, in sensul de limitare, de ingustime a orizontului nu poate fi schimbata. Din punctul meu de vedere, prostia e pacat de moarte. De netagaduit. Imposibil de remediat. Daca esti prost, prost mori, nu? Cum dreaq sa te mai destepti? Ce eveniment poate sa-ti creasca IQ-ul? Ce om trebuie sa intalnesti ca sa te destepte brusc?

Si as mai avea o nedumerire. Faptul de a fi prost conteaza? “Sunt prost. Si? Care-i problema?” E blamabila prostia (mai ales) cand devine agresiva? Sau n-ar trebui sa ne pese?

Ne repezim toti sa-i infieram pe numitii prosti, dar nu tot noi ii acceptam in jur?

Io si dilemele mele nocturne! Nu ma luati in seama, fratilor! Incep sa ma conving ca eu am o problema! Lasati-ma-n plata Domnului! ::))

Dedicat lui Ciripel si lui Prostomel. Noroc bun!!!

axiomele ANP-ului

Nimic nu este mai grav decat un prost ajuns sef peste oameni cu IQ-ul rezonabil. Prostul nu te asculta niciodata pentru ca arma lui este sa vorbeasca mult mai mult si mult mai tare decat tine, pentru a te putea acoperi si reduce la tacere. Prostul nu te asculta de teama ca ai spune ceva ce el nu va putea intelege. Din pacate, sunt multi si nici nu isi dau seama ca sunt prosti.

Prostul are o frica teribila de a fi descoperit, dar traieste, in acelasi timp, avand complexul inferioritatii. Nu suporta sa-i aduci la cunostinta o informatie fara sa-ti replice ”Da ce, crezi ca nu stiu?”. Face parte din natura sa si nu se poate abtine sa o spuna. Un alt fenomen pe care-l intalnesti la prosti este acela al individului atotstiutor. El stie tot ce se intampla si e la curent cu absolut orice informatie. Prostul este neaparat un semidoct. Ceea ce-i place mai mult este sa fie sef si credeti-ma reuseste in 99% dintre cazuri. Trist dar adevarat. Experienta romanului cu Ceausescu nu s-a terminat. Ceausescu a germinat, are urmasi care se inmultesc din zi in zi, incurajati de toleranta celor ce se considera “intelectuali”. Nu am inteles niciodata de ce banul a avut o putere extraordinara asupra oamenilor cu “cap”.

De ce au ales calea tradarii, aderand la breasla prostilor in loc sa lupte impotriva lor? De ce au crezut intotdeauna ca mai usor este sa tradezi spiritualitatea pentru o suma frumusica, cand aceeasi suma ar fi fost obtinuta si in cazul in care ar fi fost loiali tagmei respective si ar fi nimicit buruienile ce o parazitau? E o enigma. Probabil efemerul naturii umane i-a facut pe toti sa creada ca trebuie sa faca totul cat mai repede pentru ca “viata-i scurta”. Dar de aici si pana la a calca pe cadavre e cale lunga si motivele invocate nu stau in picioare decat pentru cei suferinzi de imoralitate cronica. Cineva mi-a spus odata sa ma feresc de prosti care ajung sefi peste isteti, ca tare greu le va fi acestora din urma. Initial nu am crezut asta, insa viata mi-a dovedit ca respectiva afirmatie este o axioma. Normal ca axioma nu are nevoie de demonstratie dar Toma din mine are nevoie acuta de argumente pentru absolut orice.

E greu sa rezisti cu un sef prost. E greu pentru ca nu te asculta si incearca sa dovedeasca ca tu esti idiotul. Vorbeste si nu te asculta, apoi revine spunandu-ti ca nu ai pomenit de asa ceva. Un alt element iritant al prostului nesimtit (de obicei acestea doua sunt compatibile si intalnite in majoritatea cazurilor) este acela de a spune “Nu am inteles ce spui” sau “Eu nu am inteles nimic”. Este ceva ce irita, enerveaza pe oricine care petrece ore intregi sa explice un lucru.

Prostii vorbesc tare si mult, fara intrerupere. Nu te asculta pentru ca nu vor sa asculte. Le este frica de faptul ca informatiile pe care tu le-ai putea furniza le-ar depasi capacitatea de intelegere. Daca vor sa te critice atunci coboara vocea cand iti spun ceva. O fac special pentru ca tu sa nu intelegi, sa nu auzi sau sa intrebi “Poti repeta, te rog?”. Apoi, vine replica “Da’ ce esti surd?” sau “Esti neatent. Te descurci greu. Uiti prea mult. Nu ai memorie buna”. Normal ca nu ai memorie buna daca ei te zapacesc cu informatiile redundante. Pentru ca le iubesc, iar pe cele importante le ignora.

Si uite ca nu am fost feriti de prosti, iar “zeul” nostru i-a pus si-i pune in functii de conducere. Asta ca sa ne demonstreze legea compensatiei sau adevarul din zicala: “Prost sa fii, noroc sa ai!”.

După o seară obositoare şi la o oră târzie, am citit acest articol care mi-a reamintit că dimineaţă nu voi da ochii cu şefii mei. Nu, nu s-a trezit ANP-ul să-i înlocuiască şi să pună oameni competenţi în locul lor. Din nefericire, sunt doar în concediu, vor reveni şi vor reîncărca atmosfera de energii negative şi de inepţiile despre cum se fac pantofi la PMS sau cum arde de repede, ca la PMT, salteaua de burete.




Sistemul penitenciar are un trecut antisocial. Diverse dictaturi l-au abrutizat si l-au transformat într-un pitbull agresiv, obisnuit să răspundă la comenzi scurte si puternice. În ultimii ani a evoluat văzând cu ochii. S-a făcut schimbul de generatii, s-a schimbat legea, s-au schimbat atitudini ...
Cu toate acestea, anumite mosteniri au rămas.
Profesionalismul, desi clamat si asumat formal, nu oferă garantia urcării pe scara ierarhică a sistemului. Din contră, încă se bulucesc pe ea oameni fără altă chemare decât cea a oportunismului ieftin. Asa se explică de ce conduc destinele sigurantei cei cărora nu le pasă de siguranta cetăteanului, de ce coordonează educatia oameni care nu cred în ea, de ce logistica este condusă de unii care nu stiu ce dotări au în unitate ...
Când un profesionist ajunge într-o structură înaltă, e pură întâmplare.
Din fericire, există si întâmplări, dar ce s-a întâmplat cu regula? S-a obisnuit cu prostitutia si a început să-i placă?

continuarea AICI ....

Povestea şocâtelui EmiLAŞ

Rog puritanii să se abţină de la ceteală.

Un şoarece alergat de o pisică intră înnebunit într-un grajd. Dă aici de o vacă:

− Vaco, vaco, ascunde-mă repede, te rog!

− Unde să te ascund mă şoricelule?

Îi vine vacii o idee şi se cacă pe şoarece. Intră pisica:

− Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ală de şoarece!

− Nu am văzut nici un şoarece, dar dacă vrei, uită-te şi tu p-aici.

Se uită pisica prin zonă şi vede codiţa şoricelului ieşind din grămada de balegă. Îl scoate de acolo şi îl mănâncă.

• Morala 1: Nu oricine te bagă în rahat îţi vrea răul.
• Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat îţi vrea binele.
• Morala 3: Dacă te bagi în rahat, măcar bagă-te de tot.

Unde e pisica?

Primit pe adresa redacţiei.

Se spune prin pârnaia de la marginea Craiovei, aia cu terenuri multe şi valoroase, că joia trecută şoricelul EmiLAŞ ar fi fost băgat în Comisia de disciplină de un funcţionăraş public oţărât nevoie mare că, din cauza neglijenţei şi superficialităţii şoricelului în cauză, ar fi la rândul său cercetat de o comisie de disciplină.

În loc să aştepte hotărârea acesteia cu atât mai mult cu cât preşedintele acesteia este un Bobocel un picuţ cam Ghiocel când trece Ciripel pe lângă el, deci cam clar ar fi ieşit imaculat, şoricelul ce se ţine de şicane din spirit de razbunare sindicalist, ar fi trecut pe ... penal.

Şi nu aşa, oricum, l-ar fi atras aici şi pe nelipsitul Prostomel şi pe nea Nelu Ciripel.

Profitând de funcţia sa de ofiţer informaţii clasificate, acesta a pus-o de un abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Nu numai atât, acesta, prin hârţoagele scrise, a încălcat şi o grămadă de legi mai mult sau mai puţin europene, art. 5 parag. 3 si 4 si art. 6 parag. 2 din Convenţia Europeana a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

La propunerea şoricelului, Prostomel care de abia aştepta o razbunare, a picat iarăşi în plasa ilegalităţilor şi a făcut hârtia.
RECUNOSC !!! Am minţit. Prostomel nu a făcut hârtia, a chemat un agent care, la dictarea lui Prostomel a redactat hârţoaga ... la duşmanul personal al acestuia ... calculatorul. Prostomel în schimb a semnat-o.

Cei 3 au retras accesul la informaţii secrete de serviciu funcţionăraşului în cauză deşi H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, la art. 8, alin. 1, lit. c spune că retragerea acestui aviz se face atunci când: “deţinătorul autorizaţiei a încălcat reglementările privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu” aceştia substituindu-se şi comisiei de disciplină, singura în măsură să stabilească vinovăţia cuiva conform prevederilor din Legea 293/2004, cartea de bază a oricărui lucrător de penitenciar.

Păsămite mai mult ocupat cu munca sindicală decât cu clasificatele, şoricelul preşedinte de sindicat a confundat H.G.urile. H.G.-ul 585 dădea posibilitatea, oricum unui jmecher mult mai mare ca el, să facă oareşice retrageri înainte de o hotărâre a unei comisii de disciplină fiind vorba de documente secrete de stat, cele secrete de serviciu având prevederea menţionată anterior, cu referire strictă la această categorie. Iar funcţionăraşul nostru era cercetat pentru nişte documente din cu totul altă categorie decât cea de secret de serviciu.

P.S. Aştept cu interes ştirile, poate, poate îl văd iar pe Prostomel la tevelizor.

Mouse avenger

Micul şoricel, Emilaş cel zis Codiţă,
E abia la grădiniţă.

Ieri, era cam supărat,
Un motan l-a alergat,
Şi era mai-mai să-l prindă,
De nu se-ascundea în tindă.

Şoricelul s-a gândit
Cât ar fi de fericit,
De i-ar creşte aripioare,
Pentru a putea să zboare.

Ar fi încântat nespus,
I-ar privi pe toţi de sus,
Ar fura, din zbor, brânzica
Şi ar umili pisica.
Nu s-ar teme de capcane
Şi s-ar ţine de şicane.
*
Astăzi, când, la grădiniţă,
A fost întrebat Emilaş cel zis Codiţă
Ce vrea să devină-n viaţă,
A făcut un pas în faţă:
"M-am gândit ce-o să mă fac:
Vreau să fiu... un liliac!"


J.S.: Back, mică pană de inspiraţie. Tratăm cu o palincă.

Şoricelul Emilaş

Sunt un şoricel cu faimă
Peste tot apreciat
Emilaş mi se mai spune
Mă prezint şi-s încântat.

Am blăniţă de mătase
Şi codiţă de un cot
Urechiuşe mici, frumoase
Şi mustăţi pe lângă bot.

Am ispravi nenumarate
Eu cu legea nu ma împac
De m-o supăra vreodata
Am s-o bag direct în sac.

Dar ce-aud jmecher de mine
Parc-ar fi un mieunat
E datoria, bat-o vina
Sunt grabit v-am salutat
Eu ... acasă am plecat.

Cam aşa stau lucrurile cu Emilaş, ofiţer clasificate la Penitenciarul Pelendava. Acesta aplică legislaţia clasificatelor după apartenenţa sindicală, apartenenţa la categoria ofiţerilor cât şi după bunul plac.

În urmă cu doi ani un agent s-a mutat la secretariat, altul a preluat atribuţii la arhivă. Ambii au dat declaraţii pentru avizul ORNISS. Primul l-a primit după 3 luni, al doilea a avut confirmarea că a plecat din Pelendava de abia în anul 2010 spre ANP, recte ORNISS. Între timp cel de-al doilea nu mai avea nevoie de el. Asta ţinând de bunul plac.
Ca să se înţeleagă partea cu apartenenţa sindicală. Şoricelul Emilaş e şi preşedinte de sindicat (în totală contradicţie cu PIC 2, dar deh, la el se poate, ca în poezie), al doilea agent este rudă cu fostul preşedinte al sindicatului aflat în concurenţă cu sindicatul lui Emilaş.

În continuare, în limbaj de lemn (ANP), vom prezenta două speţe, triste dar şi amuzante prin naturaleţea prezentării situaţiei contradictorii ca acţiuni dar asemănătoare oarecum.

Prima speţă. Agentul D.L.G. de la Pelendava este nominalizat prin decizie la începutul anului 2010 cu atribuţii de şef tură. După o perioadă de timp pe la poarta penitenciarului vine un oarecare, cam seamănă situaţia cu cea de la Bistriţa, şi respectivul susţine că agentul nostru îi datorează ceva sume de bani.
Spre deosebire de Bistriţa, Ciripel de Pelendava nu sesizează nici o comisie, chiar nu apare deloc în speţa noastră. Apare în schimb ... şoricelul Emilaş.
Invocând prevederile legislaţiei clasificate, mai precis art. 160, litera c din Hotărârea de Guvern 585/2002, acesta a solicitat interdicţia ca acesta să-şi mai desfăşoare activitatea ca şef de tură. Aşa a zis, aşa s-a făcut.

A doua speţă. Comisarul şef F(î)S mai cunoscut ca Prostomel, iar mai nou ca Guriţă, director adjunct la Pelendava. La fel, singura diferenţă că la poarta instituţiei vin băncile, vin citaţii, vin sechestre. Dificultăţi financiare serioase aşa cum spune cartea, tot art. 160 litera c, invocată de şoricelul Emilaş ... doar în anumite situaţii. Discrepanţă vădită între datorii şi venituri. Datorii la bănci de 8 200 Ron, venituri de 7 600 Ron.
Acelaşi articol invocat în prima speţă de Emilaş, a fost uitat în cea de-a doua speţă.


Poate că ceea ce a contat este apartenenţa sindicală a comisarului şef, membru în sindicatul lui Emilaş. Sau poate că era ofiţer. Sau, de ce nu, agentul în cauză era amic bun, rudă prin alianţă cu actualul preşedinte al sindicatului concurent lui Emilaş.

Indiferent care din aceste motive a contat mai mult, important este că şoricelul Emilaş aplică la Pelendava legea după bunul lui plac.

E preşedinte de sindicat că astfel aş crede ca ultimele litere ale prenumelui său îl determină să ţină cont în aplicarea legii de categoria din care face parte cel vizat. Adică LAŞ, de la EMILAŞ.